marți, 29 martie 2011

Fata in fata cu plantele de leac

Sanatate cu conditii...
Pentru ca plantele de leac sa ne aduca intr-adevar folosul ce il asteptam de la ele, trebuie sa respectam obligatoriu cateva reguli. Iata-le:
  1. Planta pe care o folosim trebuie sa o cunoastem sub toate aspectele ei atat ca "prezentare" cat si ca "purtare", deoarece fiecare isi are rostul si forta ei.
  2. Cand vrem sa obtinem un amestec de plante medicinale, un "ceai mixt", urmarind un anumit tratament, acest amestec trebuie bine gandit si cunoscut, pentru ca plantele ce-l compun sa se "potriveasca" intre ele si sa fie in proportii corespunzatoare una fata de alta. Sfatul farmacistului este aici deosebit de pretios.
  3. Cateodata planta este activa in intregime, alteori puterea ei sta mai ales in unele parti: radacina, muguri, scoarta, frunze, flori, fructe sau seminte. Acest fapt trebuie sa-l cunoastem bine, iar partea respectiva sa o culegem "la vremea ei", atunci cand este bogata in substante utile (radacinile si bulbii primavara sau toamna, mugurii inainte de descoperirea solzilor, frunzele inainte de deschiderea mugurilor florilor, florile inainte de a fi complet deschise, fructul si semintele cand sunt bine coapte).
  4. Culegeti numai pe vreme calda, uscata, insorita, iar daca a plouat amanati operatia pana vor trece cateva zile insorite. Recoltati numai partea trebuincioasa, crutand restul plantei fara s-o distrugeti in totalitate (asa cum fac unii, care dupa ce strang o mana de flori de tei, copacul ramane fara ramuri, ca dupa taifun).
  5. Uscarea este un proces de durata, gingas si deosebit de important, deoarece de el depinde pastrarea nemucegaita peste iarna, dar si puterea nestirbita a recoltei ca mijloc de lecuire. Uscarea urmareste pierderea treptata a apei din planta (cam 3/4 din greutatea culeasa) prin urmare cu unele exceptii nu se va face in plina bataie a soarelui, ci in loc umbrit, acoperit dar aerisit, in straturi subtiri, afanate si intoarse in fiecare zi. Florile corect uscate nu isi schimba culoarea. Nu puneti plantele in ambalaje pana nu se usuca complet.
  6. Pastrarea se face in pungi de hartie dubla sau saculete curate, la loc uscat si racoros, controland din timp in timp continutul. Planta corect pastrata isi mentine aroma placuta din vara.
  7. Intrebuintarea are si ea regulile ei. Unele plante (ca sunatoarea de pilda) se "plamadeste" la soare in ulei, la altele se foloseste sucul stors proaspat (la aloe), altele se fac ceai, dar forma cea mai obisnuita este "infuzia", adica planta nu fierbe cu apa, ci se adauga abia dupa ce apa a dat in clocot, apoi vasul se ia de pe foc, se lasa acoperit 10-15 minute si se strecoara. Infuzia se face numai pentru ziua respectiva si se pastreaza neindulcita, la loc racoros. Trebuie stiut cat din planta sau amestec se pune la cata apa, pentru ca solutia sa nu fie nici prea tare, nici prea slaba. Ceaiul de plante nu se bea niciodata rece, ci usor incalzit, si nu se bea repede, ci cu inghititura, pe indelete, in cantitati si la ore bine stabilite tot asa cum se respecta indicatiile intr-o statiune cu ape minerale.
  8. Cateva sfaturi de incheiere (si poate cele mai de pret): nici o planta nu poate fi leac universal, bun pentru toate, de la bataturi la cancer. Nici o planta nu poate inlocui consultatia medicului. Feriti-va de a va pune singuri diagnosticele; nici o boala nu se poate vindeca definitiv si complet numai cu o planta "minune" sau vreun amestec "vrajit". O reteta care a folosit mult unui bolnav, poate sa nu foloseasca deloc altuia (care se crede la fel, fara sa fie) sau poate sa nu i se potriveasca. Pentru ca nu exista boli, exista bolnavi si aceeasi boala nu este aceeasi la doi bolnavi. Fiecare dintre noi suntem un exemplar unic pe lume, un teren propriu, care isi face boala lui proprie si isi are tratamentul sau. Planta nu inlocuieste medicul, dar este unul din mijloacele sale de a alina suferinta.
Nu hotarati nimic dupa pareri personale si nu aplecati urechea la vorbele oricui. Sa avem toata increderea in ierburile de leac, dar sa consultam si medicul. 

luni, 21 martie 2011

Ciorba greceasca

Ingrediente:
- 2 l apa;
- 500 g carne de vita;
- 1 ceapa;
- 1 morcov;
- 1 patrunjel;
- 1 telina mica;
- 2 linguri orez;
- 1 ou;
- zeama de la o lamaie;
- sare;
- patrunjel verde tocat.

Mod de preparare: Carnea taiata bucati se pune la fiert cu apa rece. Dupa primele clocote se ia spuma si se adauga ceapa si zarzavaturile intregi, curatate si spalate.
Dupa ce a fiert zarzavatul se scoate si se adauga orezul spalat. Cand orezul este fiert, se potriveste ciorba de sare, se trage oala de pe foc si se drege cu un ou batut si zeama de lamaie. Cand se serveste, se pune patrunjelul verde tocat.

Drob de miel

Ingrediente (pentru 10 portii):
- 1 kg ficat de miel;
- 1,5 kg maruntaie de miel;
- 500 g ceapa;
- 300 ml ulei;
- 4 oua;
- 200 g faina;
- 4 legaturi verdeata;
- sare;
- piper.

Mod de preparare: Ficatul si maruntaiele se spala si se pun la fiert. Ceapa se curata, se spala, se taie marunt si se inabuseste in 100 ml ulei cu adaos de apa, apoi se raceste. Ficatul si maruntaiele fierte se taie bucati mici si se trec prin masina de tocat impreuna cu ceapa. Compozitia rezultata se amesteca cu verdeata spalata, scursa si taiata marunt, piperul pisat, sare si 2 oua batute spuma. Pasta omogenizata se portioneaza in bucati de marimea unui ou si se modeleaza in prapur, dandu-se o forma rotunda si plata. Se trec prin faina, oua batute si se prajesc intr-un vas cu ulei infierbantat. Pasta omogenizata se poate pune intr-o tava cu prapurul la fundul tavii, asezand deasupra peste compozitie, alta foaie de prapur. Se introduce la cuptor pentru coacere. Spre sfarsit se pensuleaza pe deasupra cu ouale batute spuma. Cand compozitia este gata rumenita si patrunsa in interior, se scoate si se portioneaza; se serveste cald sau rece.

Salata de vara cu maioneza

Ingrediente:
- 1 castravete;
- o conopida mica;
- 250 g mazare verde;
- o salata verde;
- o ceasca maioneza;
- 2 linguri smantana;
- 1 legatura marar;
- 1 legatura ridichi;
- sare.

Mod de preparare: Castravetele se curata de coaja, se taie rondele si se pune in salatiera. Se adauga buchetelele de conopida fiarta, mazarea fiarta si o parte din frunzele de salata taiate fasii. Se amesteca cu maioneza, smantana, sarea si mararul taiat fin.
Se garniseste cu frunze de salata si rondele de ridichi.

duminică, 20 martie 2011

Tocana cu carne de oaie

Ingrediente (pentru 10 portii):
- 1,5 kg carne de oaie fara os;
- 800 g ceapa;
- 200 ml ulei;
- 100 g pasta de tomate;
- 25 g usturoi;
- 700 g ardei gras;
- 800 g rosii;
- 200 g orez;
- 1 legatura verdeata;
- 100 ml vin;
- sare;
- piper;
- boia;
- cimbru.

Mod de preparare: Carnea se spala, se portioneaza cate 2-3 bucati la portie si se inabuseste in ulei cu adaos de apa. Cand este gata, se scoate in alt vas. Ceapa se curata, se spala si se taie marunt; ardeii se curata de cotoare, se spala si se taie felii in lungime subtiri, apoi se inabusesc in grasimea ramasa de la carne. Se adauga pasta de tomate dizolvata in putina apa si carnea inabusita. Se amesteca ingredientele; se condimenteaza cu sare, piper, usturoi si cimbru, continuandu-se fierberea. Orezul se opareste, se scurge si se adauga odata cu rosiile taiate felii, cand carnea este aproape fiarta. Se amesteca toate ingredientele si se introduce vasul la cuptor pentru 30 minute. La sfarsit se adauga vinul, stropit pe toata suprafata si se verifica gustul. Se serveste cu mamaliguta.

Miel cu ciuperci

Ingrediente (pentru 10 portii):
- 1,5 kg carne de miel;
- 200 g untura sau ulei;
- 1 kg ciuperci fierte;
- 100 ml vin;
- 2 legaturi verdeata;
- 1 kg sos tomat;
- sare;
- piper.

Mod de preparare: Carnea se spala, se scurge, se portioneaza cate doua bucati la portie, se sareaza si se inabuseste intr-un vas, in jumatate din cantitatea de untura sau ulei. Cand carnea este patrunsa se adauga sosul tomat si se lasa la foc potrivit sa mai fiarba. Separat, ciupercile se taie lamele si se inabusesc in restul de ulei sau untura, timp de cca. 15 minute, dupa care se adauga in vasul cu carne impreuna cu vinul, sarea si piperul. Se continua inabusirea inca 10 minute la foc potrivit. Mancarea se pastreaza la cald pana la servire. Se serveste in farfurii portia de carne cu sosul respectiv, iar alaturi sau deasupra ciupercile. Dupa preferinta se poate servi cu rondele de lamaie.

Musaca de cartofi cu branza si oua

Ingrediente:
- 1 kg cartofi;
- 6 oua;
- 200 g telemea;
- 100 g unt;
- 200 g smantana;
- sare;
- piper.

Mod de preparare: Se fierb cartofii in coaja si cand sunt gata se curata si se taie rondele. Se fierb tari 4 oua, se curata si se taie tot sub forma de rondele; branza telemea se da pe razatoare.
Se freaca galbenusurile crude de la 2 oua, cu sare, se adauga untul topit, albusurile batute spuma si smantana. Se ia o tava potrivit de mare, se unge cu unt si se asaza alternativ un strat de cartofi, un strat de rondele de ou presarate cu piper si telemea si se urmeaza asa pana se termina. Deasupra se toarna compozitia de ou cu smantana si se pune in cuptorul incins, sa se gratineze.
Se serveste fierbinte.

miercuri, 9 martie 2011

Salam de caprioara

La prepararea acestui salam se iau 700 g carne de caprioara, curatata de pielite si tendoane, 150 g slanina moale si 150 g costita afumata. Carnea de caprioara se toaca foarte fin, trecand-o de mai multe ori prin masina. Slanina se toaca mai putin fin, iar costita se taie cubulete cu latura de 1 cm. Tocatura de carne si slanina se condimenteaza cu 2 g piper macinat, 0,5 g chimen macinat, 2 g boia ardei dulce, 2 g zahar tos si 28 g sare, si se framanta bine pana se obtine o compozitie uniforma. Apoi se amesteca cu cubuletele de costita si se umple foarte strans in intestin de vita. Se afuma 2 zile, apoi se fierbe timp de o ora in apa care nu clocoteste. Se raceste in apa rece si se zvanta doua-trei zile intr-o incapere racoroasa, bine aerisita.

Salam vanatoresc

Se prepara din carne de porc striata de grasimi. Se iau doua parti carne de porc si o parte carne de vita.
Se sareaza carnea de porc (24 g sare la un kg de carne), se taie fasii de jumatate de deget grosime si se condimenteaza cu piper, ienihabar, boia de ardei dulce si boabe de coriandru, dupa gust. Carnea condimentata se tine in vas de lemn la loc racoros, timp de o zi. Carnea de vita se toaca foarte fin si se framanta foarte bine pana ajunge aproape spumoasa. Se pune la odihna atata timp cat sta si carnea de porc in sare. Se amesteca bine tocatura cu bucatile de carne, se umple in intestin de vita si dupa zvantare se afuma.

vineri, 4 martie 2011

Salam de Sibiu

Prepararea salamului de Sibiu cere poate conditii deosebite, totusi existente in multe gospodarii. Este salamul care se poate pastra cel mai bine, nemaivorbind de calitatile sale gustative deosebite.
Acest fel de salam se prepara din carnea unui porc matur (se poate cumpara si din macelarii) in perioada octombrie-martie.
Carnea se curata de oase, grasimi si pielite. Se taie bucatele cam de o palma si se rasfira pe o planseta unde se racoreste complet. Apoi se pune carnea intr-un cos de nuiele, plasa de plastic, in asa fel incat sa se asigure scurgerea sucurilor din carne. Se tine astfel o zi. A doua zi se freaca bine carnea cu un amestec de sare si silitra (150 g sare, 30 g silitra la 5 kg de carne). Sa nu ne sperie cantitatea mai mare de silitra fata de alte preparate, caci cantitatile in plus vor fi absorbite de slanina. Dupa frecarea bucatilor de carne, acestea se asaza pe o planseta putin aplecata atat pentru patrunderea carnii de sare cat si pentru scurgerea sucului. Se tine astfel 48 de ore. Dupa aceea se toaca carnea impreuna cu cate 300 g slanina tare de pe spate, la fiecare kg de carne, astfel ca tocatura sa fie uniforma, la fel amestecata carnea cu slanina. Se da prin masina de tocat astfel incat sa se obtina o tocatura de marimea bobului de orez. Condimentarea se face in timpul tocarii cu sare, piper si usturoi pisat, dupa gust. Tocatura se amesteca cu grija, evitand framantarea pentru a nu se zdrobi carnea.
Dupa obtinerea acestei tocaturi urmeaza partea cea mai importanta si dificila in preparare (umplerea si legarea, operatie care determina calitatea salamului).
Se umple in intestin de vita sarat. Se umple in asa fel incat nu se leaga la capat si totusi sa fie cat mai indesat, fara sa rasucim intestinul. Cand s-a umplut, se taie cu un cutit bine ascutit portiuni de 40-60 cm. Bucatile le asezam pe planseta, luandu-le la legat bucata cu bucata. Unul din capete se leaga cu sfoara, astfel incat sa ramana inca o bucata de sfoara lunga de 3-4 metri. Apucam salamul de capatul nelegat cu o mana, iar cu cealalta mana impingem tocatura spre partea legata, se mai si inteapa din cand in cand cu un ac subtire pentru eliminarea aerului. Cand batonul de salam este bine indesat se leaga bine si la celalalt capat, apoi se leaga si de-a lungul lui. Cele 3-4 legaturi de-a lungul se fixeaza cu legaturi transversale. Dupa zvantare se da la fum. Sa aveti grija ca temperatura fumului sa nu depaseasca 25°C. O grija mare trebuie sa se dea si asezarii salamurilor la fum, ca acestea sa nu se atinga intre ele. E bine sa existe o distanta de 15-20 cm intre batoane.
Se afuma pana prind o culoare frumoasa, rosiatica. Apoi urmeaza maturarea si uscarea. Se asaza salamul intr-o incapere la 6-12°C care sa fie uscata, intunecoasa si bine aerisita. Maturarea dureaza 6 saptamani, iar la frig mare si mai mult. Dupa aceea se pastreaza in incaperi putin umede si intunecoase (pivnite) dar nu prea calde, caci batoanele transpira si rancezesc.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...