miercuri, 17 noiembrie 2010

Istoria bradului de Craciun

Craciun fara pom impodobit nu se poate! Spectacolul cetinei verzi, desi reeditat an de an, are mereu acelasi impact: emotia unui nou inceput. Pomul de Craciun ne aminteste ca un prunc sfant s-a nascut pentru a reinnoi lumea si a o lega din nou de originile sale divine. Dar simbolul vietii este "incrustat" in faptura fiecarui arbore, oricare i-ar fi specia si esenta.

Se pare ca obiceiul de a impodobi bradul in Noaptea Sfanta si-ar avea originea in Alsacia, la Selestat. Argumentul istoric: un text al primariei in acest oras, in care se mentioneaza felul in care trebuie taiati brazii in perioada Craciunului.
Ramurile brazilor de Craciun au fost folosite intotdeauna la decorarea caselor, de Sfintele Sarbatori. Pentru ca isi pastreaza acele toate iarna, bradul a fost asimilat cu victoria in fata zapezii si a noptii, deci cu victoria vietii asupra neantului. Dar abia din secolul al XVI-lea bradul a fost adus intreg in case. Primele imagini ale epocii in arata... agatat de tavan. De ramuri se legau mere rosii si nuci. Dar, intr-un an foarte secetos, nu s-au facut fructe. Atunci mesterii sticlari din Meisenthal au confectionat globuri din sticla care sa inchipuie mere si nuci. Asa s-au nascut podoabele bradului de Craciun.
Traditia s-a raspandit in Germania, Elvetia, in tarile scandinave. Emigrantii germani au adus-o in America. Tot pe filiera germana, datorita unui print Alber, a ajuns obiceiul si in Anglia. Iar in Franta, l-au adus trupele autohtone refugiate, dupa razboiul din 1870-1871, din Alsacia ocupata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...